Istoria PSD, ca grup de consolidare fortata a trecutului in prezent, s-a incheiat abrupt, pe 19 mai 2007. La un capat mineriadele, la celalalt, aventura pucista a suspendarii presedintelui.
In tot acest timp, PSD a fost aparatul conspirational al grupului Iliescu si a atacat prin toate mijloacele constituirea statului roman modern. In umbra acestui blocaj, Romania a continuat pierderea de timp istoric impusa de comunisti. Societatea a ramas fixata in turmism politic, economia a ruginit in propria carcasa, justitia a luat forma stenogramelor de partid.
PSD a dezvoltat o singura opera palpabila: oligarhia - mini-statul paralel, subventionat de buget, protejat de justitie, sustinut de un aparat de propaganda mascat in imperii media private. Deasupra, Ion Iliescu a jucat farsa brigadierului cinstit care-si maninca prinzul din ziar, urmarit de privirea recunoscatoare a poporului.
Dedesubt, aparata de plescaitul popular al brigadierului, a explodat o mafie de partid, parlamentara si in roba. Ea a improprietarit molozul securist-activist si a dat liber la furt unei noi generatii de achizitori: capitalistii nostri de productie nula. Operatiunile de cautare a primului obiect (piulita, covrig, agrafa) fabricat de oligarhii romani continua.
Mediile de informare nu va vor tine la curent. Adevarat, in acest rastimp, PSD a trebuit sa accepte concesii in urma presiunilor occidentale. Dar numai dupa ce, in 1991, a imbracat in forme constitutionale un sistem de dominatie si dependenta care a impiedicat aparitia vietii politice vii si a participarii cetatenesti.
PSD a administrat un prizonierat national pe care l-a reinnoit prin numere de dresura cu un electorat captiv. Aceasta epoca de irosire sociala si acumulare de clan a fost maturata pe 19 mai. Un duh popular nou a urcat in lumea romaneasca. Traian Basescu n-a fost decit