Băsescu a făcut bine când a invitat partidele la Cotroceni, să discute cu ele ce urmează. Ce se va întâmpla în episodul următor? De fapt, asta e tema acestei treceri în revistă a situaţiei cu capii noştri politici. În ciuda marilor promisiuni şi angajamente iar revoluţionare din aşa-zisa campanie pentru referendum, când România a avut de ales între „nimeni şi Băsescu“, ceea ce i-a asigurat succesul preşedintelui suspendat, cadrul constituţional a rămas acelaşi şi va trebui să ajungă la un acord care să degaje o majoritate parlamentară. Chestia cinică este că se putea realiza asta şi acum trei luni. Şansele erau aceleaşi şi nici nu s-ar fi ajuns la comedia pentru masele populare. Ele nu au crescut cu nimic, chiar dacă între timp Băsescu s-a întors triumfal la Cotroceni. Datele jocului sunt aceleaşi. În afară de vântul care suflă în pânze lui Băsescu, cifrele ne arată aceleaşi lucruri. Parlamentul e acelaşi, cei 322 au şi ei vreo zece milioane de voturi. Băsescu are aproape şase. Chiar dacă a crescut cu câteva sute de mii şi zice că „pe 19 mai a fost voinţa lui Dumnezeu“. Va fi cam greu, se va certa sigur cu Becali pe tema care face apel mai des la Dumnezeu şi-l coboară din ceruri ca să vadă electoratul cât de religioşi şi evlavioşi suntem. O să îl închirieze cu schimbul, pesemne. Biserica are de acum o misiune grea: să se decidă pe cine susţine dintre cei doi B providenţiali şi făcători de minuni. Dar calităţile supranaturale nu au cum să funcţioneze la negocieri.

Cheia e la PSD, nu la Cotroceni. Cum am şi scris în urmă cu câteva luni, când a început criza, când Alianţa DA de facto s-a spart şi expartenerii se ameninţau de mama focului, PSD - dacă eram o democraţie normală - trebuia să preia guvernul. Nu a dorit acest lucru şi a inventat, în schimb, gluma cu suspendarea lui Băsescu, din cauza unei prea mari imaginaţii politice. Era mai simplu să trântească guver