Pana la urma m-am dus si eu in Antalya. Cam tarziu, as spune. Eram foarte sceptic in ceea ce priveste povestile unor prieteni care mi-au spus cam cu ce se mananca hummus-ul turcesc. Ceea ce am vazut, insa, la fata locului mi-a zdruncinat serios prejudecatile si am inteles ce are Turcia atat de special de atrage sute de mii de romani anual. Comparatia cu litoralul romanesc este aproape desueta. Si asta deoarece la noi nu s-a mai facut nimic de multi ani, in timp ce, din ceea ce personal am constatat, in Antalya exista o adevarata frenezie a constructiilor. Vorbind cu reprezentanti ai autoritatilor locale, doar de la inceputul acestui an s-au dat in folosinta zeci de complexuri hoteliere de cinci stele, precum si multe altele de trei si patru stele, si asta deoarece in Turcia turismul aduce intr-adevar bani si antreneaza cu sine si alte sectoare ale economiei. Din ceea ce am aflat la fata locului, fiecare complex necesita un efort investitional intre 100 si 150 milioane euro (se intind in medie pe 150 ha), ceea ce inseamna ca doar in Antalya se investesc anual miliarde de euro. Sunt curios cat a investit statul roman in turism in ultimii 17 ani!
Practic, regiunile Belek si Kemer, vizitate, erau intesate de astfel de complexuri, iar pe fiecare petic gol de pamant se amplasa un nou santier. Un asemenea complex este ceva urias, in care gasesti tot ce-ti pofteste inima, de la restaurante, cafenele, magazine, piscine, lounge-club-uri si pana la parapanta sau terenuri de golf. Poti sta un intreg sejur fara sa iesi macar o data.
Am aflat si cum ii ajuta statul turc pe intreprinzatori: 99 de ani terenul de sub complex dat in concesiune si teren gratuit apropiat de complex pe care dezvoltatorul sa ridice locuinte pentru muncitori. Mai exista si inlesniri de natura fiscala prin care toate taxele pe care un agent de turism le plateste nu depasesc 20% din venituri, dup
