Complexurile energetice Turceni, Rovinari şi Craiova sunt ţinta numărul unu a investitorilor străini din acest domeniu Privind în Europa, modelele de privatizare în domeniul energiei Complexurile energetice Turceni, Rovinari şi Craiova sunt ţinta numărul unu a investitorilor străini din acest domeniu Privind în Europa, modelele de privatizare în domeniul energiei variază mult, de la o ţară la alta. În timp ce Polonia consideră că sectorul energetic este unul strategic, privatizându-l la o scară mică, Cehia a fost mai curajoasă, deschizând drumul jucătorilor europeni de talie mare, dar nu s-a sfiit să păstreze controlul asupra celei mai mari companii naţionale din domeniu. În lupta coloşilor europeni din energie pentru noi achiziţii, o atenţie specială este acordată României, unde aceştia ar putea face cumpărături consistente. Este cunoscută intenţia guvernului român de a scoate la privatizare companii importante din domeniul energetic - distribuitori de electricitate şi producători, ţinta numărul unu fiind cele trei complexuri energetice. Date fiind particularităţile sistemului energetic românesc - privat de investiţii serioase în ultimii 17 ani -, dar şi exemplele vecinilor noştri europeni, se naşte totuşi întrebarea: ce ar trebui să privatizăm şi ce nu? Privind de sus, privatizarea a început bine în România, pentru că a pornit de la consumatori. "Energia circulă de la producător la transportator, distribuitor, furnizor şi consumator. În sens contrar circulă banii. Întotdeauna, ca să privatizezi bine, trebuie să începi în direcţia fluxului banilor. Adică aştepţi întâi să se privatizeze consumatorii, pentru că următorul pe listă are un consumator solvabil, un plătitor solvabil. Privaţii plătesc, statul emite o ordonanţă de urgenţă şi nu mai plăteşte", a declarat, pentru Adevărul, Jean Constantinescu, fostul preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Do