Am citit cu uimire aceste rănduri. Aveam sentimentul că le scrisesem eu. Există déjà vu, de ce nu ar exista şi déjà lu? Sau déjà écrit? Nu. Ele au fost scrise de noul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, in cartea sa "Martor", recent publicată şi in limba romănă la Editura RAO
Nu sunt naiv, cunosc duritatea vieţii publice. Ştiu că loviturile sub centură, piedicile, manevrele de orice fel există. Sunt chiar gata să accept că unii adversari, chiar "prieteni", abia aşteaptă să profite de punctele sensibile. Exact asta s-a făcut, fără pudoare şi fără vreo limită, cu viaţa mea privată. Nu este un lucru prea elegant.
S-ar fi putut trece peste, dar asta-i situaţia şi, in plus, nu serveşte la nimic să protestez. Insă in cazul meu este vorba despre altceva: s-a depăşit un prag, ne situăm la alt nivel al mărşăviei şi al inacceptabilului. Nu mai este vorba de a exploata punctele slabe, ci de a le fabrica pornind de la nimic, cu un singur scop: a distruge.
Cunosc povestea republicii noastre, vreau să spun - acea istorie măruntă. Istoria murdară, cea care este făcută pentru a injosi. Ştiu că exemplele nu lipsesc. Dar ăsta nu reprezintă un motiv. Nu este un motiv pentru a banaliza, pentru a inchide ochii, pentru a tolera. Acest gen de atitudine beneficiază, de multă vreme, de o formă de impunitate. Se ştie. Toată lumea o ştie. Dar nimeni nu vorbeşte, de teama acelui "toţi sunt nişte corupţi". De teama lui "nu iese fum fără foc". De teama de a o rupe cu mediul care practică adeseori o solidaritate de prost-gust. De teama de a trece drept un denunţător. De teama de scandal. De teama faţă de consecinţele politice. De teama pentru finalul amalgamului.
Vreau să vă spun că nu-mi este teamă. Aceste oficine, aceşti complotişti, aceşti sforari otrăvesc viaţa politică de prea multă vreme. Trăiesc din comploturi. Trăiesc pe seama sen
