A spus, printre dinţi, că are meditaţie la română, iar profesoara de informatică l-a lăsat să plece cu 10 minute mai devreme. Aşa a luat sfârşit viaţa de liceean a lui Bogdan Costache, joia trecută, la nici 19 ani împliniţi. Acum, în Colegiul Tehnic-Mecanic „Griviţa”, unde a învăţat, atmosfera este cernită. Foştii colegi, care poartă doliu, nu mai vor să facă declaraţii, ci stau mai mult în clasă. Doamna dirigintă, Eugenia Dincă, îi spunea „avocatul clasei. Era mai matur şi poate mai serios decât ceilalţi, dar, când se simţea bine, era vesel ca un copil, ca un îngeraş, zâmbea şi făcea gropiţe în obraji”, îşi aminteşte de el, cu lacrimi în ochi, diriginta Eugenia Dincă. Chiar în ziua în care a murit, dăduse teza la matematică, cu diriginta lui. Nici până acum, însă, aceasta nu şi-a făcut curaj să se uite pe lucrare. Locul său, din ultima bancă de pe rândul de la mijloc, e gol. Pe uşa clasei e o poză cu el, iar banii strânşi pentru banchetul de absolvire au fost daţi familiei lui Bogdan, pentru înmormântare.

Nici un profesor nu ştia ce se întâm-pla între elevul lor şi fosta sa profesoară. Nu era prima dată, însă, când Bogdan avea o relaţie cu o profesoară mai mare decât el. „Anul trecut, a mai avut o relaţie cu profesoara de informatică, o studentă de la Universitate. Despre relaţia cu profesoara de română, Corina Vasile, însă, nu aflase nimic. Nu i-a venit să creadă că era posibil aşa ceva. „Aş fi băgat mâna în foc pentru ea. Noi, în cancelarie, ştiam că avea o relaţie fericită cu soţul ei.” Aceleaşi lucruri le ştiau şi ceilalţi profesori, inclusiv directorul Colegiului, Ion Moraru: „Am fost total surprinşi. Nici unul nu observase. Era o profesoară agreată de colectivul cancelariei, foarte bine pregătită, comunica foarte bine cu clasa lui Bogdan, era în permanent dialog cu elevii.

Nici prin gând nu mi-a trecut că ar fi mai mult de atât. Acum, o privesc