Am incercat de mai multe ori sa intelegem dupa ce principii cauta si scoate C.N.S.A.S.-ul dovezile de colaborare cu fosta securitate. Sau dupa ce principii apar, a-priori, in diferite canale media, "pe surse neoficiale", informatii referitoare la x sau y personalitate care urmeaza a fi deconspirata. Dupa ce criterii sunt alesi cei care trebuie sau ajung, intamplator, sa fie discreditati, supusi oprobriului public, iar altii, primeniti si incoronati cu floare de lamaita? Cum in lipsa unui raspuns, fie el si echivoc, putem doar intui varianta corecta (politic), ramanem, deci, cu nedumeriri... O nedumerire privind dezechilibrul dintre numarul deconspiratilor proveniti de pe "frontul" de dreapta in raport cu al celor declarati de stanga. Primii, in numar net superior. O alta nedumerire privind faptul ca portavoci ale democratiei romanesti au fost dovedite ca si colaboratori ai fostei securitati, in timp ce personaje politice cu familiare si familiale legaturi de notorietate cu securitatea nu numai ca nu au primit certificat de rea purtare, dar au mai fost scoase si victime - ale regimului cu care au impartit afacerea, casa ori patul - in calitatea lor de fosti urmariti... Cine poate baga, insa, mana in foc ca, in dosarul lor de urmariti, nu erau (folosirea verbului a fi la prezent poate fi tardiva) si note informative, angajamente pe care le-au semnat, nume de cod si alte insemne doveditoare ale relatiei interzise? O alta nedumerire priveste lipsa de nuante in aceasta dosariada nationala. Sigur, o vina au toti cei care, intr-un fel sau altul, au incheiat pactul cu securitatea, dar exista o diferenta intre cei care au ajuns sa toarne sub o forma sau alta de presiune si cei care au facut-o pentru diferite avantaje materiale sau o faceau de bunavoie, cu exces de zel chiar. O alta nedumerire e legata de divulgarea in presa - inaintea divulgarii oficiale din partea C.N.S