Urmarea referendumului? Invinsii iau totul, invingatorii raman cu ce-au avut, rolul de presedinte cuvantator si opozitia. Vointa populara exprimata intr-un plebiscit - si nu in alegeri - are efect doar asupra unor partide responsabile si sensibile la reactiile electoratului.
Initiatorii demiterii presedintelui nu-si pierd insa timpul cu remuscari, demisii sau reforme interne. In pur spirit romanesc, votul impotriva inseamna, pentru PSD si PNL, un pas inainte.
Rezultatele referendumului, paradoxal, ii dezavantajeaza politic pe castigatori. Diferenta intre „da” si „nu” a transformat anticipatele, cheia crizei, intr-un joc de suma zero, inacceptabil pentru convocatorii referendumului de demitere a presedintelui.
Majoritatea transparenta ceruta de presedinte se va cristaliza probabil curand, dar nu in jurul PD. Daca PSD si PNL isi pot asuma decizia cooperarii la guvernare, Traian Basescu si PD nu-si permit negocierea unei majoritati stabile fara sa-si deziluzioneze electoratul.
Reversul discursului ex-clusiv etic este ca seful statului si democratii s-au ales cu un singur partener moral acceptabil, liberal-democratii lui Stolojan.
Intrarea la guvernare a partidului condus de Mircea Geoana, alaturi de PNL si UDMR, este o cale sa-si multumeasca militantii, baza electorala si sa dea satisfactie opozitiei germinate de grupul de la Cluj. Poate mai sigura pentru refacerea procentelor si a imaginii in fata electoratului sau decat competitia in opozitie cu PD.
Prin asocierea implicita cu Iliescu si Hrebenciuc, greu de inghitit chiar si in propria formatiune, PNL isi risca decisiv reputatia de partid de dreapta in ochii intelectualilor de aceeasi orientare - dupa cum s-a dovedit, influenti in economia electorala - chiar si a acelora care i-au fost favorabili, ca Doina Cornea.
Rezistenta din PNL - da
