» Puscaria nu este o pedeapsa, ci mai degraba un loc de perfectionare in infractiuni.
» La Penitenciarul Poarta Alba exista un atelier unde ustensilele pot fi transformate cu usurinta in arme albe.
» Regulile interioare se fac intre cei 1.000 de detinuti, care ajung sa faca orice chiar si pentru o tigara.
Un camp pustiu, un drum ingust si lung, din loc in loc cate un bordei darapanat, toate acestea reprezinta calea de acces catre o fortareata de dimensiuni impresionante, imprejmuita de un gard alb, aparent interminabil, si de numeroase turnuri de paza. De afara, doar printre gratiile portii principale, pazita cu strictete de cativa gardieni, poti vedea ce anume se ascunde dincolo de aceste ziduri: terenul Penitenciarului de maxima siguranta Poarta Alba. La intrare, imediat dupa ce treci de un sistem riguros de control, totul pare la fel de linistit ca in exterior. Aleile ingrijite te poarta in jurul catorva mici cladiri, imprejmuite de garduri acoperite cu sarma ghimpata. Incet-incet, in spatele lor apar, ca niste naluci, zeci de ochi iscoditori care masoara din priviri orice "intrus", lucru usor de explicat avand in vedere ca foarte rar se intampla ca pe aceste carari sa paseasca vreo persoana necunoscuta. Din momentul in care ai fost descoperit, esti "atacat" de o ploaie de injurii si fluieraturi, provenind de la o parte din cei aproximativ 1.000 de detinuti, unii privati de libertate chiar si pentru 20 de ani.
O mie de povesti de viata
In spatele acestor persoane stau ascunse tot atatea povesti de viata, care au fost rostite de nenumarate ori, fara ca acestea sa-i scoata din inchisoare. Una dintre acestea este a detinutului G.I., din Tulcea. De departe cea mai interesanta amintire cu care a ramas este momentul in care, dupa cum a relatat barbatul, un om negru i-a inmanat un cutit pentru a omori o femeie,
