Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand se anunta deschiderea unui nou complex comercial devin brusc mai vesel. Stiu ca exista curente care condamna stilul exagerat de consum, va asigur ca nu e cazul, insa pentru mine cumparaturile au acelasi efect reconfortant uneori precum datul in leagan cand eram mici sau rasaritul de soare pe malul marii. De asemenea imi place SPAR, in special datorita amplasamentului, caci pentru a ajunge la Real, Kaufland, Metro, Selgros etc, e nevoie sa strabati asa zise bulevarde, jumatate impracticabile, jumatate transformate in parcari. E drept ca de la deschiderea din 15 decembrie 2006, cateva din atu-urile primului hypermarket SPAR din Romania au cam disparut. Cel mai bun exemplu "oferta de produse proaspete", promisa cu prilejul lansarii, la o cota de 30%. Si insist pe parteneriatele cu producatorii locali, promise tot cu prilejul lansarii, care ori nu s-au mai materializat, ori au emigrat toti producatorii locali. Am ochit intr-o seara mere, insa eticheta ma avertiza ca sunt din Chile. Si m-am calmat doar la gandul ca probabil in vreun hypermarket SPAR din Chile, cumparatorii gasesc cu placere in rafturi mere din Batos. Daca asa stau lucrurile, globalizarea o fi un lucru bun. Si tot intr-o seara, luni 28 mai ca sa fiu exact, pe rafturi clientii puteau gasi branza topita Hochland, doua cutii, la pret de una. Numai ca termenul de valabilitate al produsului respectiv era luna mai 2007. Altfel spus, branza topita expira maine. Si parca nu e tocmai conform filozofiei brandului SPAR, creat in Olanda in 1932, si nici conform conceptului de hypermarket, sa ai asemenea strategii de marketing. Mai ales ca reclamele cu micutii care fac schimb de sandwich-uri taman intr-un leagan, sunt inspirate din realitate. Ii las pe oficialii SPAR si Hochland sa analizeze azi daca producatorul sau distribuitorul isi asuma vina pentru asemenea strategie de van