Presedintele si premierul au promis ca vor desecretiza arhiva PCR. Insa este nevoie de mult mai mult pentru ca documentele sa ajunga intr-adevar la cunostinta opiniei publice. Exista o moda in Romania de a da vina pe Occident pentru ca nu acorda atentie suficienta problemei Gulagului. Pe cei care pun astfel problema obisnuiesc sa ii intreb ce a facut Romania pentru a se ocupa serios de trecutul comunist. Facind bilantul politicilor menite a facilita cunoasterea trecutului recent, se poate observa usor ca acesta este mai degraba modest. Avem o lege a arhivelor proasta si care, chiar asa cum este, nu se aplica decit partial. Avem o lege a accesului la dosarele Securitatii cu o multime de defecte, despre care s-a vorbit pina la disperare. Si, la fel, legea dosarelor nu s-a aplicat integral de la inceput, fiind nevoie, de exemplu, de interventia sefului statului pentru a se debloca faimoasa cantitate de 1,5 milioane de dosare, pierdute undeva pe parcurs din motive inepte. Pina de curind, in multe dintre universitati istoria comunismului nu era studiata sistematic, asa cum nu a fost studiata nici istoria participarii Romaniei la Holocaust. Nici Gulagul, nici Holocaustul nu au reprezentare, deocamdata, in muzeele nationale de istorie. In lumea academica, au existat pina de curind doar mici insule de interes pentru cele doua subiecte, ocupate in special de tineri, a caror munca de cercetare a fost platita cu multe sacrificii personale si s-a lovit de tot felul de sicane institutionale. Nu avem inca studii sociologice serioase despre atitudinea populatiei fata de cele doua coordonate ale trecutului recent, insa din cele care exista se observa un nivel extraordinar de ignoranta si necunoastere. Asadar, inainte de a indrepta acuzator degetul despre Occident, mai bine ne-am uita in oglinda.

Abia de citiva ani exista semne ca lucrurile se schimba la nivel institutional. Au