- Economic - nr. 103 / 30 Mai, 2007 In economia romaneasca s-au intamplat, dupa 1990, niste fenomene pe care de-abia acum incepem sa le intelegem. Daca in economia socialista bancile erau un fel de trezorerii ale intreprinderilor, fiind obligate prin lege sa finanteze planul de investitii al intreprinderilor si agricultura, dupa 1990 ele s-au transformat brusc in societati comerciale. Acest act, prin modul simplist in care a fost pus in aplicare, a avut doua mari defecte: 1. Bancile s-au trezit improprietarite cu activele care de fapt apartineau in mare parte intreprinderilor. Sectorul bancar s-a adancit astfel in risipa, coruptie si frauda. 2. Intreprinderile socialiste au fost si ele transformate in societati comerciale, regii autonome etc., insa activele lor potentiale au fost cedate bancilor. Aceste societati decapitalizate au fost condamnate la inghetarea oricaror investitii si la blocaje financiare enorme. In afara de sectorul bancar, celelalte sectoare s-au adancit in subfinantare, ineficienta, indisciplina financiara si fiscala. Cel mai sever afectata a fost agricultura, unde nu numai ca au fost oprite investitiile, dar prin acest mecanism s-a evaporat si capitalul de lucru pentru finantarea productiei agricole. Amenintarile sociale pe care le implica falimentul societatilor de stat fiind acute, guvernele au fost obligate sa tolereze o crasa indisciplina financiara si fiscala din partea acestora. Desi multe guverne au lucrat "la doua viteze" in privinta colectarii taxelor de la sectorul de stat si particular, indisciplina financiara si fiscala a contaminat si intreprinderile particulare nou-aparute. Astfel, nu putem da prea multe exemple de incetare de plati si faliment in perioada 1990 _ 1996, cand nici macar nu exista un cadru legal pentru lichidarea unei societati comerciale. In schimb, majoritatea intreprinderilor de stat si multi agenti economici