Dandu-si seama ca romanii isi pierd valorile socialiste alergand dupa produsele decadente ale socialismului, gen cola sau tigari "king size", regimul comunist facea tot posibilul sa scoata pe piata niste echivalente romanesti care, in timp, sperau activistii, vor eclipsa marfurile occidentale. Industria alimentara timisoreana nu facea exceptie, din acest punct de vedere.
Astfel, oarecum clonand "Aurora lamaie - bautura racoritoare ideala", Timisoara scotea pe piata in anii ’70 o licoare de zile mari - Arola lamaie. Evenimentul merita, evident, un articol in presa vremii. Asa ca, dupa un preambul despre patriotismul in consumul de bauturi racoritoare, Drapelul Rosu din 29 iunie 1977 anunta cu mandrie : "Recent, Intreprinderea timisoreana de industrie locala a pus in vanzare o noua bautura racoritoare dietetica. Este vorba despre Arola". Dietetica nu pentru ca romanii erau prea grasi pe atunci, ci poate pentru ca zaharul, zice-se, mergea la export. Ce continea o sticla de Arola? Ne explicau jurnalistii Drapelului rosu : "Bautura este facuta dintr-un amestec de lamaie, bioxid de carbon, uleiuri eterice naturale de citrice etc". Si, probabil, singurele componente la care nu s-a facut economie in procesul de fabricatie au fost "etc" si dioxidul de carbon care, din motive lesne de inteles, nu mergeau la export. Astfel timisoreana Arola venea sa se alature bogatei game de racoritoare romanesti ale vremii - Brifcor, CiCo, Quick Cola, Deit, Bem-Bem, Zmeurata, Lamaita, Hebe, Aurora.
De aici si reclamele spontane ale vremii la produsele romanesti, nascocite probabil la coada la paine, gen "Motocicleta Carpati/ Stati in fund si reparati!", "Ciocolata Nicoleta/ Face scula ca racheta", "Alifia Cleopatra/ Face sanii ca si piatra", "Moarte sigura cu cobra/ Dar mai sigura cu Mobra", cu completarea fara sens "Curvele si atletismul/ Va caleste organismul", "Daca
