Dupa vreo ora am parasit bucatarioara, timp in care am fumat vreo sapte-opt tigari, si tot nu-mi revenisem din socul vizionarii filmului. Aveam un ghem in stomac, un nod in git, eram emotionat si agitat si-mi venea sa pun mina pe telefon si sa-l povestesc tuturor. "Filmezi in Iasi?", l-am intrebat la telefon, acum citeva luni, pe Cristi Kiki Mungiu, cind am auzit ca turneaza un film care are actiunea in orasul nostru. "Nu, numai in Bucuresti", mi-a zis, si a adaugat si o invitatie, daca vreau sa casc gura la cum se intimpla lucrurile la filmul asta, care mai avea numai o zi de filmare. Fiind in Bucuresti, nu se putea sa ratez, asa ca m-am dus intr-un depou de tramvaie din spatele Palatului Victoria, unde tocmai se turna o scena cu actrita Anamaria Marinca (in rolul Otiliei), care nu facea decit sa stea pe un scaun intr-un tramvai si sa se uite pe geam. Nu vorbea, nu se misca. La un moment dat trebuia sa-i curga singe din nas si ea sa si-l stearga mirata. Au dat tramvaiul inainte si inapoi de vreo zece ori, pe o linie moarta, ca sa filmeze scena asta, care in film nu are mai mult de cinci secunde. Chestia cu singele curgind nu le-a iesit, ba curgea prea repede, ba deloc, asa ca au renuntat si au filmat-o pe Anamaria numai uitindu-se pierduta pe geam.

Eram prima data pe un platou de filmare, prin urmare priveam cu mare interes la tot ce misca, la actori, la camere, la figuranti, la cum ii punea Kiki pe fiecare cu mina la locul lui, si incercam sa fac cit mai putina umbra, sa nu deranjez lumea. Scena n-a fost filmata pina cind nu au fost acoperite citeva inscriptii de pe un gard - cred ca era ceva cu Becali - si stilpii pe linga care trecea tramvaiul si care erau vopsiti cu dungi albe si rosii, care indicau ca acolo e depou. Or, in film, tramvaiul mergea, cica, prin oras, si daca, cumva, vreun spectator vigilent, care lucreaza la Tramvaie, se va prinde ca e depou,