» Vidin si Calafat – doua orase care au facut impreuna istorie, asezate fata in fata pe cele doua maluri ale Dunarii, par acum doar amintirile a ceea ce au fost odata, dupa ce economia din zona s-a prabusit.
» Pana in 1989, locuitorii celor doua cetati se puteau vizita reciproc datorita pasului de frontiera, acesta fiind o portita legala care le permitea celor din zona sa treaca liber granita.
» Mirajul podului care va lega Calafatul de Vidin si va face sa dispara bariera milenara, Dunarea, a generat schimbari dramatice in mentalitatea locuitorilor, reflectandu-se in preturile imobilelor.
Trenurile jerpelite care taie in lene campurile din sudul Doljului pe un singur fir de cale ferata leaga Craiova de Calafat. De o parte si de alta – terenuri agricole cochetand cu saracia. Pe tot cuprinsul – porumb anemic, grau de o palma sau buruieni inalte cat vezi. Gara mica si veche din Calafat este pustie dimineata. Aproape intreaga forta de munca a emigrat prin alte tari europene ori pleaca in fiecare dimineata devreme la lucru la Craiova. In Calafat n-ai cum sa te ratacesti. Toate strazile micului oras dunarean sunt drepte si paralele, acestea compunand un mozaic cu "aroma" interbelica. Casele mici in majoritatea lor, si firmele din geam vopsit si inramat deasupra intrarii te duc cu gandul mult in trecut. Cele mai multe pravalii sunt magazine generale sau de imbracaminte si incaltaminte. De asta nu duc lipsa calafetenii. Ceea ce este de remarcat – toate strazile sunt strajuite de copaci imensi. Pentru cei obisnuiti cu metropolele, linistea Calafatului e apasatoare. Intr-un oras in care economia este in agonie este foarte greu sa vezi animatie. Pe scurt, Calafatul se poate defini ca o comunitate cu doi poli: unul este o firma italiana de croitorie, unde lucreaza aproximativ 1.500 de oameni, iar al doilea – portul si vama, tranzitate continuu. H
