In fiecare an, la Pamplona, in Spania, sunt lăsate libere pe străzi căteva zeci de tauri, care sunt fugăriţi şi fugăresc, la răndul lor, cetăţeni localnici sau veniţi de aiurea, dornici de senzaţii tari.
La noi, căteva sate din Ardeal, de Rusalii, devin, ca să spunem aşa, un fel de pamplonici. Adică, zecile de tauri furioşi se transformă in căte un bou de fiecare comună, iar in "matadori" se transformă tinerele care vor să se mărite. Noi am ales drept destinaţie comuna Mănăstirea din judeţul Cluj, localitate cu vreo 800 de locuitori.
BOU CU CHIRIE. Am ajuns c-o seară inainte de Rusalii. La cărciumă lumea făcea din greu antrenament pentru sărbătoarea de a doua zi. Totuşi, era şi un grup de oameni care păreau preocupaţi de probleme grave. Mi-au explicat că ei se ocupă de inchiriatul şi "impănatul" boului. După ce s-a desfiinţat CAP-ul, in 1990, in comună nu au mai fost vaci şi boi, aşa că animalele se inchiriază dintr-o comună vecină, Ocna-Dej.
De ce se cheamă obiceiul fix "impănatul boului" e greu de explicat. Se pare că a fost importat din zona Năsăudului, undeva prin secolul al XVII-lea. Bărbaţii din Mănăstirea, care se chema atunci Sfăntul Benedict, făceau armata la austro-ungari, in cadrul unor regimente de graniţă cantonate in Năsăud. Acolo, mai există şi azi un obicei similar, care se cheamă "instruţatul boului".
Incă de cu noapte, bărbaţii se duc să culeagă flori de cămp, căt mai colorate. Pe la cinci dimineaţă fac un fel de cruci din flori şi lustruiesc săracul animal pănă străluceşte mai ceva ca un merţan negru proaspăt scos din spălătoria auto. Anul acesta se inchiriaseră doi boi şi, in urma unei selecţii riguroase, măgăreaţa a căzut pe Bodor, un bou cu o privire calmă. Cu măndrie proletară in glas, ni s-a spus că imprumutatul animalelor a costat căteva milioane, fiindcă proprietarii ştiu că le expun la oarec
