In cea mai mare parte, traducerile textelor lui Jean-Luc Lagarce le-am lucrat pe un laptop IBM, un model mai vechi, dar... ne sta bine impreuna. Imi place tastatura lui neagra, putin inaltata. Imi aminteste de prima mea masina de scris, primul meu Mercedes. Si singurul! Dupa ea, au urmat altele, mici, portabile, chiar si una electrica, imposibil de grea. Am tradus, scurta vreme, pe o masina electronica, din cele cu memorie, dar m-am servit cu destula dificultate de ea.
Laptopul este pe biroul meu, in camera din fata, care da spre curte, si tot aici se afla mare parte din carti si dictionare. Stau cu fata spre fereastra, cu perdeaua trasa.
Traduc in Times New Roman, cu caractere de 12, aliniat doar la stinga, cu margini egale de trei centimetri la ambele capete. Daca trebuie sa numerotez textul si nu uit, o fac dupa ce am terminat, in coltul din dreapta jos.
Biroul este parte dintr-o mobila stil, veche, pe care am primit-o in custodie pe termen nedeterminat cind m-am mutat prima data. Multi ani am stat acolo si am tradus pe acest birou, intoarsa cu spatele la geam si avind in fata, atunci cind ridicam privirea, un desen in tus, nesemnat, de pe la 1930, reprezentind un turc batrin cu fes si pipa, care zimbeste si parca ma incurajeaza la treaba.
La urmatoarele mutari, cadrul desenului s-a deteriorat si, de atunci, ma tot tin sa-l duc la reparat si sa-l inramez, dar amin mereu, ceea ce ma intristeaza, dar ma si amuza intr-un fel.
La stinga laptop-ului stau originalul, textul de tradus, tigarile si bricheta. La dreapta, am scrumiera, un vas de ceramica neagra cu pixuri si stilouri inutile, ca si o foarfeca foarte fina, plus dictionarul francez-roman de la Teora. Dictionarul Larousse este pe desk in laptop si cind il consult, o fac pentru mai mlte chestiuni odata. Mai sint si un vraf de hirtii, invitatii si caiete-program de la
