Dialogul cu Mariana Sora s-a infiripat imediat, desi o intilnisem pentru prima oara fata in fata. A fost un dialog captivant. Am ascultat-o, fermecat, aproape doua ore. Dupa ce am ascultat inregistrarea, am decis ca intrebarile mele sint de prisos si le-am eliminat. E o rostogolire printre amintiri, carora le-am pus citeva jaloane, niste subtitluri. Viata Marianei Sora arata minunat: a scris, a iubit, a tradus, a inchipuit lumi. La 90 de ani, impliniti pe 26 mai, Mariana Sora duce dorul pasionalitatii. N-are datele unui ascet. Are, insa, masura lucrurilor bine facute si temeinice.
Convingerea mea este ca fiecare om isi are o soarta; nu prescrisa – nu trebuie sa ti se intimple exact ce a spus nu stiu cine la nasterea ta. Soarta este dependenta de firea si de caracterul nostru. intimplarile vietii se coroboreaza in asa fel incit iese la iveala ceea ce ti-a fost dat, datul sortii. La mine, datul sortii a fost ca n-am putut sa cistig rangul intelectual pe care l-as fi putut dobindi. Am date care mi-au creat piedici, inclusiv conditionarile etnice. Soarta mea a fost sa nu-mi pot valorifica productia asa cum cred eu ca ar fi meritat.
Conditionarile etnice
Nu sint romanca. Sint austro-ungara. M-am nascut la Budapesta. Limbile materne sint germana si maghiara. Romaneste am invatat la liceu. Aveam 11 ani cind am vorbit prima data romaneste. N-aveam absolut nici o timiditate sa spun cuvinte in romaneste. Eram un copil voinic la scoala primara, la maici, unde vorbeam nemteste. Am fost tot timpul premianta. in clasa I, cind am luat coronita, mama mi-a facut, pentru serbare, o rochita roz si eu recitam o poezie, spuneam ca „sint regina florilor“.
Parintii ajung la Timisoara
Bunicii mei sint originari din Timisoara. Bunica mea din partea mamei s-a mutat la Budapesta in 1914, inainte de izbucnirea razboiului. Ramasese vaduva, cu
