intr-o saptamina in care presedintele Traian Basescu, pe care poporul, atit de des invocat precum corul din piesele antice, l-a votat si des-suspendat, un fastidios festival pus sub sigla neutru-elvetiana precum „Saptamina muzicii contemporane“ se deruleaza prin salile de concert bucurestene. Ciclu de manifestari ce a debutat cu un concert dedicat memoriei lui Cristian Nemescu si Andrei Tonciu, Portrete europene, recent laureati si la Cannes pentru a intari cumva prin semnele tragicului destinul artistilor.
Numerosi autori romani au fost prezenti prin lucrarile lor in Sala „George Enescu“ a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti. Lucrari de mici dimensiuni, in diverse registre, acoperind o vasta deschidere de modalitati de expresie. Unele piese chiar in premiera absoluta, precum cele semnate de Carmen Carneci sau straniul Ultimul strigat al unicornului, varianta pentru saxofon alto, tromboane si cvintet de coarde al Doinei Rotaru. Altele de mare acuratete stilistica si incarcatura spirituala, precum Polifonii si Heterofonii pentru trei clarinete si viola. Nu vom putea consemna – observatie valabila pentru intreg festivalul – toate lucrarile, autorii, interpretii sau temele prezentate cu prilejul diferitelor dezbateri sau colocvii.
Dar putem conchide, chiar si inainte de incheierea acestei dense manifestari muzicale, nivelul inalt al ofertei artistice si densitatea programului. Invitati de marca din strainatate au onorat si ei o excelenta manifestare culturala, realmente de nivel international. Ansamblul german Singer pur din Berlin, alcatuit dintr-o soprana, trei tenori, un bariton si un bas, a oferit o mostra de muzica mare, reusind un adevarat tur de forta, atit prin prospetimea interpretarii, cit si prin diversitatea pieselor selectionate din „muzica lumii“ de azi. intru totul o pledoarie energica pentru schimbarea de paradigma vizavi
