Vasile Salaru In timpul discursului de ieri al presedintelui Traian Basescu, avand in subconstient Ziua Copilului de maine, mi-am adus aminte cum ne bucuram cand eram copii dupa o victorie la o miuta in parcul de joaca. "Ati luat bataie, ati luat bataie!", asta era refrenul preferat pentru cateva secunde dupa care, invinsi si invingatori, la un suc si o prajitura, comentam fazele de joc, laudam reciproc reusitele tehnice, planuiam o noua confruntare. Oricum, la prima vedere, parca stiam mai bine decat presedintele tarii sa ne bucuram la o victorie si sa ne aratam respectul fata de invins. La o analiza superficiala, am spune ca o educatoare domnisoara batrana, a tras de urechi pe cei 322 de parlamentari, i-a pocnit in crestetul capului cerand vot uninominal cand de fapt vrea republica prezidentiala, demisia guvernului si alegeri anticipate. Cine sa dea puterea de bunavoie, cine sa plece de langa ciolan? Lui Basescu ii era clar ca asa ceva nu se poate decat aplicand arta compromisului, pe care si el a imbratisat-o in atatea randuri.
Alianta cu liberalii, cooptarea Partidului Conservator in primul guvern Tariceanu sunt doar doua exemple. Ieri insa, a fost ferm, inflexibil. Lovind explicit in liderii tuturor partidelor artizane ale suspendarii Basescu a rupt cu buna stiinta orice punte de legatura intre PD si PSD pentru o eventuala colaborare imediata. Presedintele e prea versat sa nu stie ca atunci cand lovesti in mai multi, la gramada, ii unesti contra ta. Ce e insa clar e ca Basescu avea mult mai multe informatii decat noi, muritorii de rand. Era informat ca Mircea Geoana intarzie la sedinta comuna pentru o discutie privata cu premierul Tariceanu nu pe tema secetei, ca Vadim Tudor suparat ca presedintele i-a luat Steaua Romaniei si-a retras toti parlamentarii de la sedinta, ca Voiculescu e mai strans legat de Patriciu ca oricand. Desi mirajul funct
