Editura Humanitas a lansat saptamina trecuta o carte provocatoare si stranie: Prima dimineata de dupa. Cum incepe o poveste de dragoste. Autorul, un sociolog francez in voga, Jean-Claude Kaufmann, a participat, la Bucuresti, la lansare si a tinut o prelegere in deschiderea conferintei nationale a sociologilor romani. Conferinta a fost bine primita si prizata de numerosi studenti si profesori. Volumul aparut la Humanitas, in traducerea impecabila a Danei Ligia Ilin, s-ar putea incadra in ceea ce se numeste „sociologia vietii cotidiene“. Prezenta la Bucuresti a autorului ne-a oferit prilejul realizarii unui interviu, in care am vorbit despre dragoste, amintire, frica si banalitate.
Cum v-a venit ideea acestei carti?
in acest moment, am treizeci de proiecte. imi vine cite o idee, pornind de la un detaliu, pe care il dezvolt si il transform intr-o carte. Poate fi un obiect – am facut o analiza a cuplurilor pornind de la lenjerie. in Prima dimineata de dupa este descris un anumit moment existent intr-un cuplu. Am fost foarte curios sa aflu ce este cu acest moment. La inceput nimeni nu se gindeste la „prima dimineata de dupa“. Si totusi, in prima dimineata de dupa prima noapte de dragoste, se infrunta doua lumi: lumea gesturilor obisnuite si o lume in care simti cum pulseaza dragostea. Nici una dintre lumi nu o exclude pe cealalta. in cele mai obisnuite momente ale primei dimineti – cum ar fi micul dejun – poti gasi o poveste de dragoste.
V-a fost greu sa gasiti persoanejele cartii, oameni care sa doreasca sa-si aminteasca prima lor dimineata?
Nu. Asta a si fost teama mea: ca ii voi gasi foarte greu. M-am temut sa pun intrebari foarte intime. La inceput, pentru a intra in atmosfera, am citit romane pe acest subiect. Am fost foarte surprins. in romane sint foarte putine secvente cu acest moment. in filme sint mult mai multe imagini cu a
