Un mare actor european a citit din scrierile
unui mare autor european pe o scena
din Romania.
Stim ca prezenta dumneavoastra la Bucuresti, pentru o lectura scenica a unui text de Jean-Luc Lagarce, este posibila datorita unei scurte pauze de o saptamina a repetitiilor cu Cidul de Corneille pe care le aveti la Paris. Cum stau alaturi, simultan, cei doi autori in viata unui actor?
Exact asta este viata unui actor. Am pregatit lectura chiar in timpul repetitiilor cu Cidul. De altminteri, continui saptamina viitoare, cind revin la Paris, si timpul este destul de strins, pentru ca se apropie premiera. Pentru mine este o stare de normalitate si nu ma deranjeaza deloc sa fac aceste doua lucruri in paralel.
Cu promisiunea ca vom reveni la Cidul, as dori sa discutam mai intii despre intilnirea dumneavoastra, ca artist, cu opera lui Jean-Luc Lagarce.
Piesele lui Jean-Luc Lagarce imi sint cunoscute de foarte multa vreme si mai mult decit atit, cunosc bine echipa lui Jean-Luc Lagarce. De cincisprezece ani, joc cu Olivier Py, cu Elisabeth Mazev, Mireille Herbstmeyer, François Berreur. Cunosc toata trupa originala, ca sa spun asa, cea de La Roulotte, compania infiintata de Jean-Luc Lagarce la Besançon inca din studentie. Sintem camarazi de scena de multa vreme.
Pot spune ca sint foarte sensibil la opera lui Jean-Luc Lagarce. N-am avut pina acum niciodata ocazia sa joc un rol in piesele lui, dar sint sigur ca va veni si acest moment. Atunci cind mi s-a facut propunerea de a prezenta intr-o lectura scenica una dintre povestirile sale, am acceptat imediat. Le cunosteam bine pe toate si m-am bucurat foarte tare ca alegerea noastra comuna, a Institutului Francez, a traducatoarei aici de fata si a mea, s-a oprit asupra povestirii Calatorie la Haga, care mi se pare cea mai interesanta si mai ofertanta actoriceste dintre cele trei ca
