Retrospectiva Politehnica, 2006-2007 Cu toate ca a avut perioade excelente, finalul de sezon a adus Politehnica pe un loc cu ghinion: XIII. Ca de obicei, finalurile de sezon sint prilejuri de concluzii si ierarhii. In ceea ce priveste pe FC Politehnica, tusele amintite le-am structurat pe doua directii: una - a mini-returului derulat in acest an (doua etape din tur s-au jucat in 2006), mai ampla, cealalta - pe intregul sezon. Victoria din etapa a doua a returului, de la Piatra Neamt, in ultimul meci al anului trecut, a asigurat o oarecare liniste hibernala Politehnicii. Numai in clasament insa, deoarece la nivelul clubului framintarile au fost perpetue. Cele mai importante pierderi au aparut la nivelul lotului, unde fluxul venirilor nu a putut egala decit numeric plecarile, chiar daca nu-i luam in calcul pe Dianu, Ciubancan si Cl. Ionescu. Mijin l-a facut uitat pe Gavatorta doar in primele runde, Paruolo si, mai ales, deceptia Tarlea au fost departe de Bordeanu, Silvasan de Onofras, in timp ce Naidin si Ilie nu au rupt gura tirgului. "Suplimentul" accidentarilor lui Saric si, mai ales, Cernoch i-au ingreunat misia lui Ionut Popa, care, in plus, a trebuit sa se limiteze la un cantonament in Copou si la disputarea de meciuri amicale doar in tara, alimentarea materiala in salturi fiind un alt element perturbator la nivelul vestiarului.

In atare conditii, Poli a pornit greu, cu doua rezultate sub asteptari, o remiza cu National si un esec in prelungiri la Tirgu Jiu. A urmat insa o serie de 7 meciuri in care Iasul a cedat doar o data, in Ghencea, si a inregistrat un singur rezultat modest, remiza cu Craiova, din Copou. In rest, agoniseala importanta (victorii cu Jiul, Vasluiul si Argesul, surpriza detonata la Timisoara si remiza de la Arad), care, coroborata cu evolutiile foarte modestei ale contracandidatelor la retrogradare, au adus linistea. O liniste care a fost