Cazul Vintilă Horia (1915-1992) nu este nici pe departe elucidat şi asimilat de cultura română actuală. Nu avem decât o idee vagă despre valoarea şi circulaţia operei lui, cu cărţi de ficţiune, de filosofie sau de critică literară, scrise şi apărute în română, spaniolă şi franceză. Opera lui alcătuieşte o bibliotecă întreagă, pe care, în momentul de faţă, nimeni de la noi nu o cunoaşte în întregime şi nici o bibliotecă publică nu o posedă în integralitatea ei. O ediţie de opere complete Vintilă Horia ar rezolva problema, pentru a putea aprecia cum se cuvine originalitatea gândirii şi a imaginaţiei lui. Poetul, publicistul (cu simpatii legionare care, deconspirate timpuriu, în 1960, i-au afectat grav cariera europeană), prozatorul, eseistul, filosoful, savantul ne-ar fi accesibili dacă opera lui Vintilă Horia ar fi însumată, cu tot dosarul receptării, într-o ediţie completă în limba română. Nu am mai pluti în aproximaţii, iar necunoaşterea nu ne-ar mai împinge la exagerări. Căci scriitorul nostru, extrem de interesant, fără îndoială, nu este nici E. M. Cioran, adică un mare gânditor occidental, nici Mircea Eliade, adică un istoric al religiilor intrat în circuitul universal al ideilor în domeniu. Dar cum estimăm valoarea prozatorului? Nici acestei întrebări nu-i răspundem cu calmul necesar şi avem tendinţa să supralicităm, tocmai pentru că nu avem o imagine exactă şi bine contextualizată. Romanul Dumnezeu s-a născut în exil (în română, ed. I, 1990; ed. II, 1999) e un simptom pentru marile ambiţii ale scriitorului. În 1960, când a apărut în franceză, la Paris, a prins un succes fulminant de public şi de critică. A devenit un roman european, având ca autor un scriitor român din exil, cum numai Ora 25 (apărut în 1949 în franceză) al lui Constantin Virgil Gheorghiu mai fusese. A fost tradus în 15 limbi, după unii, în 20, după alţii; nimeni nu a făcut un bilanţ exact, cu t