În interiorul sistemului, al structurii după care funcţionează la noi teatrele subvenţionate, fiinţează, de mai bine de un deceniu, la Râmnicu Vâlcea un teatru cu totul şi cu totul atipic. De la spaţiu ( îşi are sediul într-un fel de conac din parcul central al oraşului)la trupă (o mână de oameni fanatizaţi care şi-au adus în teatru întreaga familie) şi până la spectacolele pe care le joacă având un repertoriu constant de vreo douăzeci de titluri disponibile în orice clipă.
Sufletul acestui fenomen numit Teatrul Ariel e directoarea Doina Migletzi, un om de o neasemuită energie si generozitate,filolog de formaţie, care a învăţat teatru, ca şi mulţi din actorii trupei de la Goange Marinescu, Silviu Purcărete şi Dan Micu.E celebră si pentru acel Machiavelli, spectacol-eveniment în regia lui Alexander Hausvater pentru care şi-a amanetat şi apoi vândut propria casă.
Mai toate se fac la Ariel pe viaţă şi pe moarte. Vara trecută timp de două luni Teatrul a fost în turneu prin Europa, fiind invitat la Londra la Riverside Studio, la deschiderea Institutului Cultural Roman din capitala Marii Britanii. Au străbătut mai întâi continentul, până în Sicilia,dând spectacole la festivaluri şi Universitaţi în condiţii doar de ei ştiute.Partenerii londonezi de la Teatrul Melange, Sandy Maberley şi Cris Ferris au venit să continue colaborarea la Vâlcea îndrăgostiţi de dinamismul acestei trupe. Iar spectacolul pe care l-au importat sub titlul The Mona Lisas există acum în două variante: Giocondele conceput iniţial de belgiana Brigitte Louveaux ca un eseu ironic despre condiţia artei şi în versiunea engleză care a călătorit în 19 locaţii pe teritoriul UK.
Dar cartea de vizită cu care se mândreşte Teatrul Ariel e Integrala Caragiale.O ambiţie la care am privit iniţial cu scepticism, dar care s-a dovedit o experienţă necesară, posibilă şi în unele privinţe performantă
