De cateva zile presa avanseaza cu frenezie tot felul de scenarii privind o viitoare formula de guvernare. Multe dintre ele nu au insa nici o legatura cu realitatea si se discuta doar asa, pentru a umple timpul taind firul in patru prin nenumarate talk-show-uri. Pentru ca, foarte probabil, formula catre care ne indreptam va fi aceea a semnarii unui protocol de sustinere explicita de catre PSD a unui cabinet Tariceanu III. O formula care evita anticipatele, pe care, cu exceptia PD si partial PLD, daca ne oprim doar la formatiunile cu reprezentare parlamentara, nu pare sa le doreasca nimeni altcineva, legalizeaza concubinajul politic dintre pesedisti si liberali si da prilejul celor din urma sa se mai bucure o vreme de beneficiile puterii. E o formula proasta pentru Romania, desi majoritatea politicienilor se straduiesc din rasputeri sa demonstreze contrariul. Suntem intr-o situatie tipica de criza care ar trebui transata prin alegeri inainte de termen, daca o Constitutie extrem de proasta nu ar bloca de facto, din start, o astfel de solutie. E drept, Partidul Democrat, aflat pe val dupa consumarea referendumului, incearca insa din rasputeri prin intense manevre de culise sa obtina un astfel de deznodamant. Cu sanse mici de reusita, pentru ca in PSD pare sa fie dominant punctul de vedere care favorizeaza varianta in care partidul condus de Mircea Geoana isi intareste parghiile de sprijin institutionale, fortand PNL sa-i ofere pozitii de influenta importante la nivel central si local. Se pare de altfel ca deja a fost transata in favoarea PSD presedintia TVR, iar prin tara o multime de pesedisti asteapta nerabdatori sa ocupe pozitiile ce vor fi eliberate dupa eliminarea oamenilor propusi de catre PD. Promotorii acestei linii cred ca avantajele oferite de noile oportunitati vor stimula si mobiliza activul PSD, compensand confuzia electorala indusa de situatia ambigua a unu