Cu destul de multi ani in urma, intr-un eseu publicat in revista Luceafarul, prilejuit atunci de prestatia publica a doi dintre protagonistii de astazi ai proiectului expozitional iesean, foloseam pentru prima data sintagma din titlu. Ceva mai tarziu, independent de imprejurarea amintita, Nicolae Alexi isi etala la "Simeza" bucuresteana propriul "recurs la desen", inteles ca o imperioasa "stare de necesitate", notificata ca atare de numerosi si entuziasti comentatori.

Ce trebuie sa intelegem din aceste coincidente, peste timp, fluxuri de gandire si percepere a unei realitati artistice deloc echivoce? Un singur fapt: ca intr-o lume a delirurilor experimentaliste, nevoia de rigoare si limpede exprimare, indiferent de limbajul folosit, subzista nu numai la nivelul aptitudinilor si al emisiei creative, ci si la acela, mult mai labil, al subiectivitatilor receptoare, dincolo de pregatirea si sensibilitatea lor.

Cunosc, in acest univers al artelor plastice contemporan cu noi, foarte multi adepti si chiar practicanti priceputi ai tendintelor novatoare. Dar, la fel de multi exponenti cunosc si in ceea ce as indrazni sa numesc "filonul rezistent" al gandirii si poeticii plastice actuale. Care nu este neaparat unul al expresiei conservatoare. El nu exclude din arsenalul lui de mijloace functiile innoitoare si regenerative, dar pe care inteleg sa le grefeze si sa le dezvolte pe ceea ce traditia si valorile marii arte au consacrat de-a lungul unor lungi si rodnice perioade de cautari.

In numele acestui model de coexistenta culturala, graficianul iesean Dragos Patrascu, curatorul si initiatorul acestui proiect (care, in treacat fie spus, nu este la prima experienta de acest gen!), el insusi un impatimit al liniei convertite in convulsionanta plamadire a formei, a reunit in aceeasi instanta expozitionala, la Galeria DANA din inima Iasilor, un prim nucleu re