Coleg cu Urmuz şi Ciprian la liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti, V. Voiculescu (1884-1963) se retrage de la Litere şi Filosofie după primul an, pentru a urma, la insistenţele familiei, Medicina. Va fi medic de ţară în Gorj, după care, în vremea primei conflagraţii mondiale, va fi numit şef al Spitalului de răniţi din Bârlad. Decorat cu "Steaua României", este din 1920 medic la Domeniile Coroanei, şi ulterior medic în diverse sectoare din Bucureşti până în 1940. Va continua să colaboreze la Radiodifuziunea Română până în 1945. Din cauza apartenenţei la grupul spiritual "Rugul aprins" de la Mânăstirea Antim, dar şi a creaţiei sale regilioase, este acuzat de "activitate contrarevoluţionară" şi condamnat de justiţia comunistă la 5 ani de temniţă grea. între 1958 şi 1962 septuagenarul Vasile Voiculescu trăieşte coşmarul puşcăriilor Jilava şi Aiud. Aceste zări şi etape ale vieţii şi operei medicului-scriitor sunt descrise şi supuse unui examen critic detaliat de Nicolae Oprea într-o recentă monografie. Mai mult de o treime a cărţii este dedicată studiului operei. împrejurările tragice de viaţă, dar şi tardiva receptare critică au destinat-o unui succes postum. Contextul nefavorabil al debutului sub semnul corifeilor tradiţionalimsului, va îngreuna şi el decolarea poetului spre zona de originalitate, în cele din urmă apropiată prin volumul Poeme cu îngeri (1927), urmat de Destin, Urcuş, întrezăriri, cărţi axate pe tema destinului, al artistului şi al omului. Ortodoxist, pastelist, eticist, mitologizant, poetul nu va exclude totuşi celebrarea farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată şi totuşi mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc şi-n braţe îţi strâng rotunda noapte/ Lumina cărnii pipăi cu degete de orb/ Şi mâna ospătată cu sâni, culege şoaptă,/ Tot trupul cu migală de mângâieri să-ţi sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunţă melosul sculptural şi stilisti