Cine pierde nu cistiga. Romaneste e altfel: cine pierde stabileste ca a cistigat. Parlamentul si Guvernul s-au incordat din toate regulamentele si l-au acuzat pe Traian Basescu de nelegiuirea suprema: incalcarea Constitutiei.
Toata lumea, in frunte cu parlamentarii si liderii de partid, stia ca acuzatia e o plasmuire. Dar cinci partide parlamentare si liderii lor aveau nevoie ca de aer de suprimarea presedintelui. Trebuiau sa gaseasca ceva: un pretext, o cursa, un antidot la raul de Basescu. Ceva nu mai mergea, in prezenta si sub criticile lui Basescu. Ce se blocase? Afacerile, traficul si puterea.
Urmez logica cea mai simpla. Acuzatia de incalcare a Constitutiei a fost respinsa de Curtea Constitutionala. Sustinatorii acuzatiei n-au incercat nici o clipa sa arate ca au dreptate. Parlamentarii s-au adunat solemn si au vorbit suburban de intestinele lui Basescu: betivul, tiranul, mincinosul. Nimic despre Constitutia violata. Adevaratul motiv al asaltului asupra presedintelui a ramas ascuns.
Dar nu de nebanuit. Inculpatul Basescu vorbise nepermis de clar despre afacerile parlamentarilor, despre legile croite in folosul firmelor lor, despre presiunile asupra procurorilor si a magistratilor. Concluzia: asta i-a innebunit pe parlamentari si pe liderii de partid. Mai mult: ei nu s-ar fi pus in miscare daca presedintele critica in vint. Inseamna ca sistemul fusese blocat.
Cind s-au apucat de suspendarea presedintelui, parlamentarii si liderii de partid si-au adus aminte, in sfirsit, de electorat. Dupa ce au izgonit doi ani si jumatate orice forma de intilnire cu alegatorii, parlamentarii au decis ca, totusi, electoratul exista. Dar numai daca il doboara pe Basescu. Alegatorii le-au trimis vorba ca sint beti. Cind unul iti spune ca esti beat, nu-l lua in seama.
Cind doi iti spun ca esti beat, du-te si te culca. Cind
