Pe 26 mai, Mariana Sora a implinit varsta de 90 ani. Una dintre cele mai importante scriitoare ale limbii romane din ultima jumatate de veac, numele ei este, din pacate, mult prea putin cunoscut publicului romanesc de astazi. In primul rand, distinsa si bogata sa opera de eseist, critic literar, prozator si traducator o recomanda de la sine. Eseurile cuprinse inUnde si interferente (1969) sunt un adevarat model de eruditie nepedanta si autentica deschidere intelectuala, in timp ce Cunoastere poetica si mit in opera lui Lucian Blaga (1970) ramane, la aproape patru decenii de la publicarea sa, unul dintre studiile de referinta despre opera marelui poet. Exceptionala antologie Gandirea lui Goethe in texte alese (1973) a fost inca la vremea aparitiei ei o superba reusita editoriala ce s-ar cuveni sa se afle in biblioteca oricarui tanar cu aspiratii intelectuale. Trebuie amintite apoi studiul publicat in franceza la Paris, Cioran jadis et naguère (1988), precum si remarcabilul roman-eseu, a carui savanta arhitectura aminteste de stilul lui Musil, Marturisirile unui neispravit (1999). Unii cititori isi vor aduce aminte poate de lunga scrisoare-eseu a Marianei Sora despre Noica, inclusa (miraculos) in Epistolarul publicat de Gabriel Liiceanu in 1986. La toate aceste publicatii, se adauga numeroasele traduceri ale Marianei Sora din Kafka, Eugène Ionesco sau Max Blecher, ca sa numesc doar cateva. Biografia Marianei Sora este ea insasi o poveste fascinanta, asa cum reiese din exceptionala carte de memorii,O viata in bucati (1992; 2001), care retraseaza lungul sejur francez pe care l-a trait, impreuna cu Mihai Sora, intre 1939 si 1948. O copilarie trilingva in Timisoara, studenta a lui Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu si Anton Golopentia, apoi bursiera a guvernului francez, prietenia cu figuri legendare ale culturii romane (Eugène si Rodica Ionesco, Cioran), reintoarcerea dramati