Constat cu deosebită plăcere că în ultimele luni, literatura română este parcă în vogă în Cehia. Adevărul este că până acum, cititorii cehi, în general, ştiau mai mult despre cărţi provenite de la vecinii noştri germani, polonezi sau maghiari decât despre cele care ajungeau la noi din România. Înainte de 1989 apăreau, mai ales la editura pragheză Odeon, opere ale unor scriitori clasici şi moderni considerate ca un fel de "fond de aur" al literelor româneşti:

M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, I. Slavici,

L. Rebreanu, M. Sadoveanu, T. Arghezi, Cezar Petrescu, G. Mihăescu, G. Bogza, Z. Stancu. Scriitori contemporani - N. Stănescu, M. Sorescu, A. Blandiana, D. R. Popescu ş.a., au fost prezentaţi mai ales pe paginile diverselor reviste literare, dar într-un număr mult mai restrâns.

După căderea comunismului, în Cehia s-a produs un fenomen comparabil, cred, cu situaţia din România de după 1990, şi anume o curiozitate sporită faţă de tot ce provenea din Occident şi eforturi vizibile de a recupera valorile până atunci interzise sau cenzurate. Aceasta explică, probabil, succesul extraordinar de care se bucură în ultimii ani savantul şi scriitorul de origine română, Mircea Eliade. După ce romanele Maitreyi şi Nuntă în cer au apărut cu puţin înainte de "revoluţia de catifea", în anii următori publicul cititor ceh a putut să facă cunoştintă atât cu lucrările sale privind istoria religiilor (inclusiv Histoire des croyances et des idées religieuses), cât şi cu nuvele şi povestiri fantastice (de la Domnişoara Christina şi Şarpele până la Dayan şi Pe strada Mântuleasa) şi a căror excelentă traducere i se datorează lui Jiéí Naëinec. În noiembrie anul trecut, Secţia de limbă şi literatură română a Universităţii Caroline a organizat, în colaborare cu Institutul Cultural Român din Praga, un simpozion internaţional dedicat personalităţii şi operei lui Mircea Eli