Intoarcerea presedintelui Basescu la locul crimei pasionale a suspendarii sale (cu ocazia prezentarii unui mesaj despre politica interna) a fost departe de a fi o vizita de pace si prietenie, asa cum au marturisit ca asteptau invinsii sai din referendum.
De ce-or fi crezut dnii Geoana si Vacaroiu ca dl Basescu, suspendat si insultat in Parlament, vine, dupa ce a castigat, ca sa le intoarca si celalalt obraz, nu se stie.
Presedintele nu e atat de crestin cum vrea sa para in discursurile sale din biserici - unde, de altfel, nici n-a spus ca dansul crede in Dumnezeu ci ca Dumnezeu crede in dansul, comitand astfel pacatul trufiei ca si ceilalti politicieni (Vadim, Becali) care iau numele Domnului in propriul desert.
Asta nu inseamna ca pretentia liderilor suspendarii de a li se trece cu vederea pacatul referendumului si a parlamentarilor de a li se scuza propriul comportament necivilizat fata de presedinte denota mai putina trufie. Domnii acestia au pretentia sa fie respectati de un presedinte pe care ei insisi nu-l respecta deloc. "Nu vii la Parlament ca sa dai in Parlament" a declarat dl Vacaroiu.
Vii, adica, numai ca sa incasezi de la Parlament. Ba, uneori, nici nu vii - desi incasezi leafa de la Parlament - cum a facut dl Bogdan Olteanu, presedintele Camerei. Faptul ca dl Basescu le-a amintit celor 5 lideri si 322 de alesi ca n-au motive de mandrie era de asteptat.
Oare cum ar fi aratat discursurile dlor Geoana, Iliescu sau Tariceanu daca ar fi castigat referendumul? Blande si "reconciliatoare"? Partea a doua a mesajului in care presedintele a considerat ca "singura solutie onesta" respectiv "demisia guvernului si alegerile anticipate" nu este si "o solutie acceptabila" pentru partidele invinse - a consacrat astfel faptul ca suntem in zodia
solutiilor neoneste si inacceptabile. Prezentand priorita
