Simţi orele Copacul îşi potriveşte glasul să-şi spună legenda pe alocuri seara se aprinde asemeni unui trandafir pe care ai vrea să-l muşti în loc să-l miroşi prezenţe anonime vin din necunoscut întărâtate de albitele graniţi simţi orele în coşul pieptului dându-şi duhul treptat o grămadă de măşti ofilite vibrează în fundaluri un singur gest te-ar feri de somnolentele spaţii dar până să-l faci se lasă noaptea de-a binelea Somnolenţe Din curtea spitalului - o clădire interbelică ruină aproape se vede turla unei biserici prin alei se plimbă bolnavii tăcuţi salonul numărul opt este deschis tuturor întâmplărilor un copil geme în somn şi noaptea se înmulţeşte la geamuri sora cu cearcăne verzi nu mai are seringi dacă vrei te poţi întoarce în sinele tău acum că anotimpul nu se mai lasă sedus de culori nu-ţi mai pasă Chenar de searî E o seară a virgulei ce va urma nu se ştie plopii se scurg înspre cer implorând poate o stea să se smulgă de acolo ninşi s-o atingă albi s-o iubească tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îţi alunecă mereu şi mereu într-un fel de oarbă rotaţie e ca şi cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul şi-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheţii noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul lumii trece un înger îţi doreşti o carte în formă de sferă Absenţe în grădini se prelinge seceta din cuvinte mici insule galbene cu obrajii pudraţi în devălmăşie cu oarbele mele întoarceri frunzele se despică şi cad femeia copacului alăptează prunci somnoroşi cum invizibilul doare pacea înseninată pe lume coboară pe umerii mei prea grăbiţi să se clatine prea lucizi o aripă de fluture îi mai poate răni August Uite că iar se aprind licuricii pe malu