Sefii Legislativului au facut un scandal monstru pentru ca procurorul Tulus de la DNA ar fi cerut pe un ton arogant date despre modul cum a votat si despre implicarea senatorului Attila Verestoy in adoptarea unei ordonante care schimba regulile in privinta SIF-urilor. Parlamentul ne anunta ca este o incalcare a Constitutiei si ameninta cu reclamatie la CSM.
Ma mira o asemenea reactie, aproape isterica. In primul rand, cererea procurorului, disponibila acum public, nu a fost deloc aroganta. E o scrisoare seaca, ce respecta ceremonialul de comunicare intre institutii.
In al doilea rand, procurorul nu a cerut informatii despre vot, ci "o copie certificata a procesului-verbal al dezbaterilor ce au avut loc in Senatul Romaniei in ziua de 28.03.2006 in legatura cu aprobarea OG 41/2005". Singura problema pe care o vad aici este ca procurorul a incurcat Camerele: respectiva ordonanta s-a discutat la Camera Deputatilor in 28 martie, prin Senat a trecut in alta zi.
De altfel, scopul cererii pare a fi acela de a avea o copie stampilata ca la carte, pentru ca altfel, informatiile cerute de procurori sunt deja disponibile publicului.
Astfel, ajungem la fondul problemei. In 2005, cand s-au modificat regulamentele de functionare, a existat o campanie insistenta a Institutului de Politici Publice pentru a putea sti cum voteaza fiecare parlamentar. Pe site-ul Camerei Deputatilor putem astazi sa citim stenogramele, sa vedem imagini inregistrate de la fiecare sedinta si cum a votat fiecare deputat.
Mi-am exercitat acest drept democratic si am vizionat ieri deja celebra sedinta din 28 martie 2006. In imaginile de pe site, vedem ca a fost o sedinta calma, aproape fara dezbateri, o placere pentru Bogdan Olteanu, care prezida. Acum aflam ca acea sedinta calma din parlament ar fi fost urmata de agitatie pe bursa, unde se presupune
