Despre o carte de mecanica cuantică nu poţi vorbi decît recurgînd la analogii ajutătoare. Fără propteaua lor intuitivă, efortul de a înţelege ce se întîmplă acolo, în lumea fulguraţiilor subatomice, ar fi o încercare zadarnică. Să ne închipuim aşadar că mi s-ar cere să explic de ce sunt îndrăgostit de o femeie. Oricîte detalii aş da şi oricît m-aş strădui să surprind nuanţele pe care le consider cele mai grăitoare, aş simţi prea bine că tocmai esenţialul îmi scapă, şi asta nu pentru că aş fi orb sau lipsit de fler psihologic, ci fiindcă starea îndrăgostirii nu e una prielnică observaţiilor descriptive. Folosind un termen descins din limbajul fizic, m-aş afla în plină entropie interioară, în plină dezordine amoroasă, incapabil de-a mă face înţeles în vreun fel. Straniu este că neputinţa de a-mi pune în lumină tonurile sufleteşti nu ţine de o lacună informaţională, din cauza căreia mi-ar lipsi bunăoară cunoştinţele privitoare la femeia iubită, ci ea ţine de o optică deformată: informaţii am cu duiumul, dar ele sunt prea fierbinţi.

Cu alte cuvinte, nu-ţi poţi descrie obiectiv un sentiment perpelindu-te din cauza lui. Nu te poţi comporta impasibil cînd eşti zgîlţîit de vibraţia unei obsesii. Şi astfel, suferind de o proastă aşezare în raport cu cealaltă fiinţă, ai faţă de ea o perspectivă obtuză: în loc să descrii fidel o stare, vei debita un şuvoi de efuziuni. Vei manifesta o reacţie tulbure provocată de o tensiune aflată într-un echilibru trecător. Şi pentru că scrii "la cald", tocmai de aceea scrii subiectiv, fără nici o neutralitate interioară.

S-ar putea crede că optica potrivită o vei căpăta abia după ce relaţia se va fi răcit. În realitate, atunci cînd temperatura legăturii va atinge pragul indiferenţei, detaliile pe care le vei putea oferi nu vor avea nici o importanţă, ca toate relatările făcute la rece. Într-un cuvînt, vei fi neutru, adică inexpresi