In păpuşărie aproape totul inseamnă animaţie şi imaginaţie. Este o joacă serioasă, care se face cu pasiune şi sacrificii, iar rezultatul se măsoară in aplauzele copiilor şi in zămbetele de pe feţele lor. Copiii sunt spectatori pretenţioşi. Ei pedepsesc greşelile mai aspru decăt adulţii. Işi aprinde o ţigară şi se lasă pe spătar. In dreptul ei stau două femei, amăndouă in picioare, alcătuind o scenă de proporţii similare celor dintr-un tablou al "Cenuşăresei" de la "Ţăndărică". Jăraticul ţigării ii luminează degetele in penumbră. Reţinu fumul in plămăni căt putu, apoi il expulză deodată, văzăndu-l cum se materializează in aer trecănd printr-un segment de lumină.

Totul se derulează in jurul ei cu lentoare calculată, pentru ca odată, ca la un semn, tot tabloul complet, şi "Cenuşăreasa", şi "prinţul", şi chiar şi "regele", să intre in agitaţie. Trage ultimul fum de ţigară, o storcoşeşte in scrumieră, ia o păpuşă trecănd o mănă pe sub braţele ei şi pleacă cu ea spre scenă. Pentru penultima repetiţie inainte de premieră. Dispar astfel pe rănd de prin dulapuri, de pe scaune toate personajele principale ale poveştii. Sunt toate din lemn, căntăresc vreo două kile fiecare, sunt imbrăcate in costume frumos lucrate şi prind viaţă doar după ce imbracă măna actorului păpuşar şi sunt mănuite cu ajutorul tijelor. Aruncat pe umărul unui actor, prinţul, zămbind parcă şmechereşte in colţul gurii, se hăţănă in ritmul in care "stăpănul" său coboară treptele din culise spre scenă.

DINCOLO DE CORTINĂ. Personajele ştiute din basm, concepute pe principiul plastic al păpuşilor de porţelan din secolul XIX-lea, se perindă in culise. Scena decrepită scărţăie la fiecare pas şi probabil că ar fi scărţăit şi dacă s-ar fi perindat chiar şi Pinocchio in vărful picioarelor. Decorul e pregătit. Un decor neconvenţional, inventiv. Un paravan ascunde actorii şi transformă păpuşi