Sint zile in viata cind prezentul nu conteaza, cind amintirile o iau razna si te coplesesc. Din sertare prafuite ies cu disperare la iveala crimpeie de lume demult uitata. Eram copil si tot ce imi doream era sa ajung odata "om mare". Lumea mi se parea mult prea strimta pentru cite visuri construisem. Acum, tot ce imi doresc este sa mai fiu, daca nu pentru o zi, macar pentru o clipa, copil. O clipa doar in care sa imi pot vedea parintii tineri, iar pe mine, de-o schioapa, alergind in jurul lor. O clipa doar in care sa uit de responsabilitatile uriase de adult, o clipa doar in care sa nu vad ridurile ce, de la o zi la alta, imi schimonosesc chipul. As vrea sa mai primesc macar o data daruri de 1 Iunie. De fiecare dintre ele imi reamintesc. De un 1 Iunie, l-am primit pe Patrocle, ciinele copilariei mele, cu care imparteam toate dulciurile, dar si marile framintari. De un alt 1 Iunie, tata a venit cu o sacosa plina de raci, vii si rai. O saptamina au fost vedetele cartierului, copii de la zeci de strazi distanta veneau sa ii hraneasca si sa se joace cu ei. O excursie la Girboavele, o bagheta magica a Zinei Bune, o carte cu printi si printese, toate acestea mi-au infrumusetat ziua de 1 Iunie.
Astazi, tot de 1 Iunie, e rindul meu sa fac un pui de om sa zimbeasca, sa ii ofer ceva care, peste ani, sa ii trezeasca nostalgii. Nu am emotii, indiferent ce voi alege, stiu sigur ca il va bucura. Copiii nu au pretentii mari: in inocenta lor, orice nimic oferit cu dragoste capata stralucire si importanta. Pentru ca ei stiu cel mai bine sa se bucure de lucruri simple, sa dea nimicurilor valori inestimabile. Pentru ei, esential este sa se stie iubiti. Iar noi ii iubim pentru ceea ce sint, dar si pentru ceea ce reprezinta pentru noi, pentru toata fericirea pe care o aduc in fiecare dimineata, in viata noastra. Aceste mogildete, aceste minuni, aceste ghemotoace insufletite, a
