Versatilitatea intelectuală a Fionei Sampson, poetă cunoscută publicului românesc, precum şi mobilitatea prin care ea îşi depăşeşte (prin aria inspiraţiei, dar şi a acţiunii) spaţiul insular natal, constituie deja premise ale unei poetici complexe. The Distance Between Us , poem savant, animat de o remarcabilă voinţă constructivă, o dovedeşte. Dintre mărturisirile, incluse în volum, ale autoarei, câteva sunt revelatorii: aceea că, în cultura engleză, romanului i se acordă primul loc, în vreme ce poezia e considerată un fenomen individual, fatalmente marginal; că, în 2001, a scris un roman în versuri şi că The Distance... reprezintă partea cea mai dificilă a creaţiei sale de până acum. The Distance Between Us poartă, în mod evident, pecetea experienţei de prozator, dar a-l numi roman în versuri ar fi excesiv. Anecdotica e prezentă, dar nu până la a deveni intrigă propriu-zisă, şi e întotdeauna înglobată într-un vast proces metaforizant. Oricât de puţin ar conta tropii, în sensul lor tradiţional, există , în plan secund, o metaforă atotcuprinzătoare, pe care poeta o activează, făcând-o să reverbereze asemenea unei formule magice dilatate.

Dacă admitem că diviziunea poemului în şapte cicluri e înfăptuită, nu în ultimul rând, în acord cu o legitate analogă celei a muzicii, comparaţia cu Bolero-ul lui Maurice Ravel ni se va părea una la îndemână. În mod similar, poemul Fionei Sampson are forţă şi portanţă, în sensul că apasă puternic, în pofida conturului său aproape imaterial: liniatura sa e întotdeauna eliptică, abia schiţată, precum un semn sau o zgârietură, prin care referentul abia concede să se prefigureze - ori, mai degrabă, se ascunde, tot mai ocult, mai ameninţător. Avem de a face cu o relatare-incantaţie despre viaţă, iubire, condiţia feminităţii, despre întrebările filosofice indispensabile oricărei existenţe realmente umane. Aşadar, un poem ce se doreşt