Aştept de-o lună şi jumătate ca vreun jurnalist sprinten de minte să pună întrebarea simplă: Ce-a căutat PSD-ul în campania pentru suspendarea lui Traian Băsescu? Din mo­ment ce nici numele partidului, nici al "prostănacului" său lider nu figurau pe buletinul de vot, e limpede că am fost martorii unei participări frauduloase - adică ilegale - într-o competiţie electorală care nu-i privea. După această logică, pesedeii ar fi putut să concureze şi pentru "Palme d'Or", la Cannes, sau pentru un fotoliu în Academie - îndreptăţirea ar fi fost aceeaşi. Nu ştiu dacă la originea suspendării în Parlament a preşedintelui s-a aflat Ion Iliescu - logica spune că era imposibil să nu se afle! -, dar el a fost, cu siguranţă, creierul din spatele campaniei agresive ce l-a proiectat de atâtea ori în ridicol pe naivul Mircea Geoană.

Oricine îl cunoaşte pe Ion Iliescu, ştie că nu e omul care să lase nepedepsit un afront. Vă amintiţi câtă răbdare a avut şi ce umilinţe a îndurat până să ajungă să răstoarne căruţa cu proşti a lui Ceauşescu. L-am văzut la lucru în decembrie 1989, cu o perfectă minte rece, în momente în care un om obişnuit ar fi făcut măcar infarct, dacă n-ar fi intrat chiar în spitalul psihiatric. Ni-l amintim, de asemenea, cu câtă cruzime s-a descotorosit de Petre Roman, când a simţit că viteza de alergare a aceluia îi primejduia viziunea de tip "glasnost" şi "perestroika". Trebuie să ignori cu desăvârşire aceste trăsături ale străvechiului activist pentru a nu face legătura cu harababura în care s-a prăbuşit, vreme de câteva luni, România.

În locul lui Geoană, nu numai că nu l-aş fi ţinut pe Iliescu în preajmă, dar aş fi condiţionat preluarea conducerii PSD-ului de înlăturarea totală a străvechiului bolşevic. Mi-aş fi pus întrebarea de bun simţ: de ce mi-ar vrea binele un om pe care l-am învins usturător? De ce-ar fi bun cu mine cineva care întreaga lui viaţă