Enos N. Barton, cofondator al Western Electric, afirma pe la mijlocul secolului al XIX-lea despre o noua inventie in mare voga in acel moment: „Imi amintesc perfect dezgustul pe care l-am simtit cind cineva a afirmat ca poate sa trimita o conversatie printr-o sirma“. Era bineinteles telefonul lui Graham Bell, de care acum nu ne mai putem lipsi. Deocamdata.
Intr-o discutie de acum citiva ani cu un amic, manager IT la o firma rom?neasca medie ca numar de angajati, el imi spunea un pic necajit: „Oamenii acestia nu vor sa dea mail-uri“. „De ce sa scriu la tastatura cind am telefon si fax atit de usor de folosit?“ era rationamentul lor imbatabil.
„Ai un pic de rabdare - i-am spus atunci - anumite schimbari nu pot fi oprite de nimeni“. A trecut ceva vreme si aceleasi personaje, pe atunci recalcitrante, isi verifica acum e-mail-ul cu naturaletea cu care respira.
Mai mult - gratie progreselor telefoniei mobile - raspund la aceste mail-uri si discuta pe mesageria instant in statia de metrou, in masina, din aeroport sau chiar din sezlongul de linga piscina hotelului. O transformare similara sculpteaza viata de zi cu zi a multora dintre noi, fie ca vrem sau nu.
Impactul tehnologiei la birou nu face deliciul presei. Este un aspect considerat mai putin spectaculos decit piratii de filme si muzica de pe Internet sau televizoarele cu plasma avind suprafata unei garsoniere confort II. Si totusi: ERP, CRM, EDOCS, wiki, Intranet, timesheet, SAP.
Punctul comun al acestui amestec heteroclit de termeni tehnici este ca din ce in ce mai multi rom?ni incep sa le cunoasca semnificatia. Munca pe care acesti oameni o depun zilnic este metrizata, „workflow“-izata, evaluata implacabil de catre sistemele informatice ale firmei. An de an, modelul de acceptare al schimbarilor este acelasi.
„Conducerea“ impune un nou software, no
