Am citit că se împlinesc 50 de ani de la premiera filmului Canalul al lui A. Wajda.

...Dimineaţa, îi telefonasem acasă, vorbisem cu mama lui, era mohorîtă la toate glumele mele cu privire la întîrzierea lui:

- Şi-a găsit o fată la Timişoara!

-...

- Caută o partidă fericită!

-...

- A găsit o artistă de cinema!

Ea bodogănea, nu avea chef de glume, "lasă-mă în pace, Relule!".

...În urmă cu o săptămînă, Leonard mă luase la campionatele internaţionale de atletism, pe Republicii, era sîmbătă, stadionul pustiu, cine vine la atletism, sîmbătă, după-amiază?

...Credeam că mă va prezenta unei atlete ceea ce m-ar fi încîntat căci, de mic copil, sportivii m-au fascinat, dar nu avusesem parte, în toată viaţa, decît de mîngîierile unei voleibaliste, vreo două săptămîni.

...Ne-am aşezat la peluza dinspre Puţul cu Apă Rece, eram numai noi doi pe gradenele putrezite de ploi, am urmărit cîteva curse de fete, ne-am ridicat de cîteva ori la intonarea imnurilor naţionale în cadrul unor festivităţi de premiere cu flori şi medalii.

După ultima probă, cînd oficialii se retrăseseră şi ei - a apărut "mititica". O fată enormă, îmbrăcată în ie şi fotă, una din cele trei graţii care înmînaseră buchetele de flori învingătorilor.

El îi puse haina sa de piele pe umeri, fata dîrdîia veselă şi se strînse la pieptul lui, deloc stînjenită de prezenţa mea.

Avea fizic de discobolă, rîdea cu spor, mi-a venit imediat s-o întreb dacă a fost vreodată la ţară, mi-a răspuns imediat că "nu, sînt bucureşteancă get-beget coada vacii".

(Dacă ar fi fost după ea, ar fi putut participa la un campionat mondial de dormit toată ziua, ar fi putut bate recordul mondial de ore petrecute în pat, exista un asemenea record stabilit de o thailandeză. Sau de o nepaleză...) El rîdea la toate prostiile ei şi îi potrivea tot timpul haina pe ume