Confuzia politica la care s-a revenit indata dupa referendum arata cu destula limpezime – pentru cine este pregatit sa o vada – ca politicienii din Romania noului inceput de mileniu nu sunt doar incapabili sa elaboreze o linie politica si strategia aferenta, menita sa conduca la trecerea ei in fapte, ci si sa urmeze linia pe care o contureaza optiunea electoratului in urma unui referendum. Sa ne intelegem: un referendum nu este ca orice alta consultare prin vot, unde intrebarile la care trebuie raspuns sunt deschise (pe cine votam?). Pentru referendum, intrebarea a fost cat se poate de clara: il depunem pe presedinte sau, daca nu, urmam linia conturata de acesta?

S-ar zice ca suntem in faza in care oamenii politici – calificati, teoretic, tocmai in folosirea parghiilor legale pentru a infaptui dorintele electoratului – sunt incapabili sa utilizeze institutiile si mecanismele constitutionale ale statului democrat, de drept, pentru a obtine rezultatele scontate de cetateni. Dand un "nu" suspendarii presedintelui nu toata lumea a declarat iubire neconditionata lui Traian Basescu. Cei mai multi s-au opus in acest fel bramburismului parlamentar, politicianismului scabros, coalizarii antidemocratice si in dispretul oricarui principiu etic – cat de lax –, trufiei parlamentarismului scapat din chingile salutare ale echilibrului puterilor. S-a dat, de fapt, un vot pentru continuarea reformelor, pentru eficienta in guvernare, pentru transparenta, calm, demnitate si rationalitate politica.

Suntem deja in iunie si nimic din toate acestea nu se prea observa. Fosgaiala absurda, motivata numai si numai de dorinta pastrarii fotoliilor, beneficiilor, aliantelor profitabile dintre putere si capitalul economic aduce, dincolo de evidenta mizeriei morale care o inspira si a caracterului ei brutal lucrativ, cu enorma fabula in care principele-filosof Cantemir si-a plasat conte