Lacrimi de frustrare şi de neputinţă. Helene Bădicu nu şi le poate stăpăni. Are acasă doi copii bolnavi cărora nu are ce să le pună pe masă. Nu ştie către cine să mai strige, incotro s-o mai apuce.

Dragostea pentru copiii ei nu o lasă să cedeze. De nouă ani, femeia işi petrece timpul intre Buzău şi Bucureşti. "Dacă m-aş lupta pentru mine, poate n-ar fi aşa de greu. Dar lupt pentru el, pentru băieţelul meu care nu are nici o şansă de recuperare", ne spune cu lacrimi in ochi.

CHIN. Adrian a venit pe lume in noiembrie 1997. A fost un copil dorit şi aşteptat. Părinţii şi sora lui numărau zilele pănă cănd micuţul avea să le umple vieţile cu zămbetul şi gănguritul lui. Un incident neaşteptat avea să provoace insă o dramă. "Cu două săptămăni inainte de cezariana programată am mers la medic pentru o ecografie. Medicul mi-a făcut şi un control ginecologic, in urma căruia s-a pornit o hemoragie. Practic,mi-a indus un travaliu forţat. Băieţelul meu a venit pe lume foarte greu, chinuit", işi aminteşte mama. La 6 luni, Adrian a inceput să se simtă rău. "Doctorii au spus că are anemie şi i-au făcut transfuzii de sănge. In urma lor s-a ales cu o hepatită cronică...", spune Helene Bădicu. Apoi, micuţul a inceput să facă convulsii febrile. In primul an de viaţă a făcut aproape 30 de astfel de crize. Devenise agitat şi agresiv. Diagnosticul a fost necruţător - intărziere mintală, hipoacuzie bilaterală şi rahitism la genunchi. "Adrian nu va putea fi niciodată un băiat normal", spune printre suspine Helene Bădicu. La ultimul control pe care femeia i l-a făcut la Buzău, o doctoriţă a observat pe capul băiatului o umflătură. "E un semn pe care il are din naştere. Nici un medic nu şi-a pus vreodată problema că ar putea fi ceva in neregulă cu acea umflătură, aşa că nici eu nu mi-am făcut griji", povesteşte Helene. "In urma testelor mi-au spus că băiatul meu are o tumo