Justitia din Romania e din nou, ca de fiecare data cind se apropie un nou raport de la Bruxelles, sub lupa.
Declaratiile recente ale lui Olli Rehn si Franco Frattini, doua personaje-cheie in proiectul european si, totodata, foarte importante pentru Romania, sugereaza ca nu trebuie exclusa varianta activarii clauzei de salvgardare in cazul tarii noastre. Asta, pe de o parte.
Pe de alta, pe surse (accesate de hotnews.ro), aflam ca decizia in cazul clauzei de salvgardare va fi una politica si nu juridica; in plus, ea se va lua “la pachet”, alaturi de Romania fiind evaluata si Bulgaria. Intr-un fel, e mai bine; pe de alta parte, e mai riscant. Cel mai probabil insa e ca in iunie, la raportul care sta sa vina, nu va fi rau pentru noi.
Dincolo de toate acestea, sa acceptam ca justitia din Romania continua sa aiba probleme. Mandatul de doi ani al Monicai Macovei in fruntea Ministerului Justitiei a fost unul extraordinar, insa timpul petrecut de echipa doamnei Macovei a fost, raportat la cantitatea imensa de probleme de rezolvat, prea scurt.
Problemele sistemului de justitie autohton au capatat o nefasta traditie; acum, ele sint intretinute si accentuate si de prestatiile jalnice ale actualului ministru al Justitiei.
Pe de alta parte, o stim cu totii, problemele persista in legatura cu justitia noastra, pentru ca exista un decalaj imens intre imensitatea furtului in tranzitia romaneasca (Tom Gallagher a formulat inspirat: “Furtul unei natiuni”; sintagma poate fi parafrazata si extinsa inclusiv in zona penala) si slabele performante (trimiteri in judecata, arestari si trimiteri in inchisoare).
Asadar, desi par doar prezumate, stim ca exista in istoria noastra recenta fapte grave care reclama sanctiuni radicale; mai vedem si ca, de regula, aceste sanctiuni deocamdata cam lipsesc.
Ce s-a intimplat
