Intotdeauna m-am intrebat ce s-ar face presedintele daca nu ar mai fi bagat in seama. Adica sa nu i se mai raspunda la atacuri indiferent cat de nocive ar fi ele. Va asigur ca pentru Traian Basescu ar fi un chin sa taca. Nu concepe sa auda ecoul vorbelor rostite. Mult mai bine se simte daca politicienii criticati raspund in cor la acuzatiile aduse. Constat ca si cu ocazia mesajului adresat Parlamentului s-a urmarit indirect acelasi scop: reactivarea vechilor dispute. In numele unei asa-zise concilieri politice de dragul interesului national, s-a incercat provocarea unor lideri de partid care se afla la inghesuiala. Cativa dintre ei au reactionat imediat, considerand ca seful statului nu joaca cinstit atunci cand vorbeste de demisia Guvernului sau de alegeri anticipate. Singurul care nu a muscat din momeala a fost, surprinzator, premierul Tariceanu. De data asta liderul liberal nu a contraatacat, preferand sa vorbeasca despre stabilitatea guvernarii decat sa-i raspunda lui Basescu. Aceasta schimbare de atitudine, diferita de pozitia avuta de vicepresedintii PNL, ar putea sa surprinda. Deja au aparut comentarii privind o eventuala dorinta a primului ministru de a se da bine pe langa presedinte, ceea ce nu este cazul. Nu-l vad dispus pe premier sa abdice de la principiile sale chiar daca PNL are in acest moment o problema. Exista insa si voci care sustin parerea ca premierul ar fi stapan pe situatie din doua motive: primul, are rezultate economice bune cu Guvernul pe care-l conduce, fapt recunoscut si de organismele internationale, tendinta de crestere fiind valabila si pentru perioada urmatoare. Al doilea motiv consta intr-o posibila sustinere venita de la PSD, care da semne de cooperare cu liberalii dupa ce s-au simtit deranjati de mesajul lui Traian Basescu. Solutia din 2004 a fost inteleasa in diferite feluri, iar faptul ca seful statului ii impinge in fata pe democ