Ar trebui să arate ca o suburbie cochetă a unei metropole. Şi totuşi, rămâne o simplă aşezare la ţară, e drept, cu câteva vile... Comuna Bucovăţ este şi astăzi victimă a nepăsării şi a micilor inginerii agricole sau financiare.

Ca aşezare, Bucovăţul a luat naştere în urmă cu peste două mii de ani. Aşa cum arată fragmentele arheologice descoperite în anii ’80 de specialiştii Muzeului Olteniei, se pare că vechea cetate a Pelendavei a fost „furată“ de Craiova. Ea a existat, de fapt, pe unul din Dealurile Bucovăţului, acolo unde se află astăzi satul Cârligei. Şi acum vorbesc oamenii din comună că la vremea săpăturilor s-ar fi ajuns la un tunel subteran, de refugiu, se pare, care făcea legătura între cetate şi râul Jiu...

Aflată la mică depărtare de oraş, Bucovăţul s-a extins de-a lungul anilor, cuprinzând micile sate care s-au format pe lângă el: Cârligei, Palilula (denumire dată de lulelele de pământ pe care bărbaţii „le păleau“ bine pentru a putea fuma cu ele şi sat care, cum spune zicala, nu a fost găsit nici de nemţi), Leamna de Jos, Leamna de Sus şi Sărbătoarea.

Astăzi, comuna este cunoscută mai ales romanticilor ascunşi pe dealuri pentru a cuceri inimile damelor cu panorama (nocturnă) a oraşului, amatorilor de raliuri de viteză, dar şi acelora care preferă liniştea mediului rural în locul agitaţiei urbane. În felul acesta, conace, cabane şi vile s-au ridicat în ultimii 17 ani pe uliţele şi străzile comunei, dar şi spre periferii, îmbiate de umbra pădurii şi de aerul răcoros al Jiului.

Pământ dat din condei

Şi totuşi, cu toată apropierea de oraş şi cu investitorii aciuaţi în zonă, comuna Bucovăţ este destul de săracă. Sau, cel puţin, după cum spune primarul ei, nu atât de bogată cum ar fi îndreptăţită să fie.

Unul dintre motivele pentru care extinderea nu aduce nici un profit este faptul că o parte din locuitorii ei