Potrivit dicţionarului, retractorul este o persoană care a pretins un lucru, dar ulterior şi-a retras afirmaţia. Cuvântul este folosit de obicei cu privire la persoane care realizează că memoria le joacă feste.

Tot potrivit dicţionarului, detractorul este cel care reduce valoarea, importanţa sau calitatea unui lucru. Un fel de diversionist care minimalizează valoarea realizărilor.

Detractorii şi retractorii se succed pe scena politică, cu valenţe economice. Pe detractori îi întâlnim în special după alegeri. Sunt cei care dau vina pe greaua moştenire, privind în urmă până îi doare gâtul şi nu mai pot privi în faţă, spre viitor. Treptat, detractorii se transformă în retractori. După ce dau vina pe alţii, încep să facă promisiuni populiste. Când realizează că nu au acoperire, îşi retractează afirmaţiile.

Concret, în 2005, s-a blamat economia de până în 2004, deşi maximul ratei de creştere economică de până acum a fost în anul 2004 - respectiv 8,4%.

Aceia au fost retractorii, care au blamat. Pentru că impozitele erau prea mari,

s-a promis cota unică. Prima fază? Înjumătăţirea ritmului de creştere economică, la 4,1 la sută în anul 2005, sub prognoze. Puşi la lucru, detractorii au dovedit că doar inerţia economică este cea care i-a ajutat, atunci când au aruncat pe piaţă o cotă unică insuficient gândită (nivelul ei), pe care s-au chinuit să o oblojească prin alte majorări de taxe şi impozite (insuficient gândite şi ele).

Momentul în care detractorul s-a transformat în retractor este începutul anulul 2007. Ţin minte şi acum că primul-ministru al Guvernului României şi ministrul de finanţe ieşeau la începutul anului şi spuneau că, în 2006, nivelul taxelor în PIB a fost de 32%, iar că anul acesta vom avea 35%. Banii, colectaţi de stat în calitate de preceptor, ar trebui să fie folosiţi pentru dezvoltarea infrastructurii ţării (şi mă refer aici