Cum se explica faptul ca, intr-un studiu realizat de Mercer, un director de marketing castiga 6.000 de euro pe luna, in studiul PayWell 2006, realizat PricewaterhouseCoopers, ia 2.800 de euro, iar in ultimul studiu salarial realizat de compania de executi
Intr-o piata a fortei de munca profund marcata de secretomania legata de politicile salariale ale companiilor, studiile salariale sunt printre singurele instrumente la care se raporteaza ambele tabere: angajatori si angajati. Nefolosite corect si in absenta unei contextualizari coerente, rezultatele studiilor salariale pot avea asa-numitul efect de bumerang: mai mult deruteaza decat ajuta actorii din piata.
Altfel, prost inteleasa, cifra respectiva poate crea confuzie atat intre angajati, cat si printre angajatorii care trebuie sa ia decizii, sa formuleze cereri si oferte in cadrul unei negocieri salariale. Pe de alta parte, daca semnificatia acestei cifre nu este nuantata si contextualizata, ea va fi contrazisa de realitate. Un posibil efect nedorit al intelegerii in context a rezultatelor studiilor salariale sunt derapajele care pot fi observate pe piata fortei de munca, respectiv pretentiile salariale uneori exagerate ale unor candidati gresit informati, spun unii dintre recruiteri.
Pozitia de director de marketing a fost aleasa aleator din lista pentru care au fost prezentate rezultate in urma studiilor salariale, pentru a ilustra diferentele care apar intre acestea. Cheia devine, in aceasta situatie, felul in care se pune problema pentru a prezenta intr-o maniera cat mai relevanta rezultatele unui studiu.
"Daca Ionescu este director de marketing si castiga 6.000 de euro pe luna inseamna ca exista cel putin un director de marketing care castiga 6.000 de euro pe luna. Si, atunci, o afirmatie de genul celei de mai sus este adevarata. Nu cred ca o astfel de afirmatie este corecta
