- Cultural - nr. 106 / 4 Iunie, 2007 S-A IMPLINIT UN AN DE CAND ACAD. ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA

(MAICA BENEDICTA) S-A DUS SA ASCULTE TACEREA A fost atunci, asadar, atata liniste, atata stranietate, atata emotie si fior si atata cuviinta Doamne, la Putna, in ziua despartirii, incat totul staruia sa ne aminteasca ca "aici" suntem straini, ca nu apartinem "locului". Or, asta ne umple pieptul si dorul si gandul "pana la refuz" _ si suntem usor nelinistiti si cautam sa identificam felul in care durata noastra pamanteasca, "ducerea" noastra "dincolo" poate fi convertita intr-o "calatorie simbolica" si mantuitoare; si care sa fie definitorie doar pentru "mine" sau doar pentru "tine". Tocmai, pentru ca lumea nu este doar scena, doar amfiteatru, ci si templu deopotriva; iar mantuirea este o "afacere" eminamente personala (…) Asadar, Doamna Academician, Zoe-Benedicta Dumitrescu-Busulenga, s-a lasat, intr-o prelunga ingenunchere, "cazuta la pamant", efemerida, frumusete sacrificiala, ofranda preacurata si atat de adevarata, "frumusete trecatoare a lumii acesteia; afierosita frumusetii vesnice, din Inalt". Si a stiut, atat de discret si neverosimil de majestuos, sa moara (…) Tocmai, pentru ca marilor disparuti le este randuit sa-si angajeze viata in "tensiunile alternativelor" si finalmente sa scruteze doar eternitatea si sa aleaga drumul eminentei, al smereniei, al renuntarilor si sacrificiilor. Or, pentru asta trebuie sa ai proprietatea, puterea si statornicia raspunsurilor decisive si definitive _ totul grefat in "libertatea plenara a interioritatii" si constiinta propriei suveranitati. Asadar, s-a dus sa asculte tacerea, dupa o viata de om de cultura si in acelasi timp duhovnicesc, cum nu sunt altii, deocamdata. Iar acum gandurile amestecate cu aduceri-aminte, cu revolta, cu nostalgii si tristete se joaca o clipa in eter, se inalta catre necuprins si se intorc; altele