Una din colegele de cameră ale prietenei lui Vasile B. i-a trimis, printr-o fată pe care acesta n-o cunoştea, un bileţel. Colega ii fixa lui Vasile B. o intălnire ca să-i comunice unele lucruri privitoare la bileţelele pe care el i le trimitea prietenei sale. Necunoscuta, care aducea bileţelul, avea privirea lungă şi intrebătoare pe care o au toate fetele ce deţin un secret jenant pentru un băiat. Privirea ei spunea că ar fi preferat ca secretul să i-l spună altcineva.
Erau la modă bileţelele. La 20 de ani, studenţii descoperiseră modalitatea de a-şi comunica in scris gănduri şi dorinţe pe care n-ar fi indrăznit să le facă publice altfel. Vasile B. le cunoscuse pe toate cele şase colege de cameră ale prietenei lui, insă nu se uitase la nici una ca la o fată care ar fi putut să-i fie prietenă. Le ignora ca să nu rişte să se trezească, fără voia lui, indrăgostit de altcineva. Vasile B. nu iubea de fapt o fată anume. Iubea iubirea.
Colega de cameră a colegei i-a propus lui Vasile B. să se plimbe prin Cişmigiu şi să-i spună acolo, in parc, pe una din aleile mai puţin circulate, ceea ce ar fi putut să-i transmită foarte bine şi la telefon. Numai că la telefon, Vasile B. nu şi-ar fi dat seama căt de parfumată şi de prezentabilă era această colegă, care-l prevenise că-i vrea binele. De la ea, Vasile B. a aflat că prietena lui le citea fetelor seara bileţelele lui intime şi că toate, cu o excepţie, le comentau şi se amuzau. Iar in final stabileau ce vrusese să spună el in subtext şi căt era de sincer.
Eu nu sunt o turnătoare, s-a scuzat colega, astfel incăt Vasile B. să ştie că avea de a face cu un caracter, dar nu-i suport pe cei care-şi bat joc de sentimentele unui om. Insistănd, Vasile B. a aflat că bileţelele de răspuns ale prietenei lui erau compuse in colectiv, de toată camera. Cu excepţia mea, a precizat fata, care am un mare respect p